www.avocat-enciu.com

Telefon: 0758313042

WhatsApp: 0758313042

Facebook messenger: avocat-enciu

Anularea proceselor verbale de contravenție la regimul silvic: Decizia Civila Nr. xxx/2024 – transport material lemnos cu GPS-ul oprit

ROMÂNIA

TRIBUNALUL VRANCEA

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

Decizia Civila Nr. xxx/2024

Ședința publică de la 08 Aprilie 2024

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul IPJ Vrancea, cu sediul in Focșani, jud Vrancea, in contradictoriu cu intimatul A.A.A., cu domiciliul in com Vârteșcoiu, str. Inv. P. Saragea, nr. 13, jud Vrancea, împotriva sentinței civile nr. 584/09.05.2023, pronunțata de Judecatoria Panciu in dosar nr. XXX/275/2023, având ca obiect anulare procese verbale de contravenție seria CCS. nr. 0464739/2.01.2023, seria CCS. nr. 0464732/2.01.2023, seria CCS. nr. 0464729/2.01.2023, seria CCS. nr. 0464738/2.01.2023, seria CCS. nr. 0464730/2.01.2023,

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței ca procedura de citare este legal îndeplinita si ca la dosar s-a depus dovada achitării taxei de timbru, după care

În temeiul dispozițiilor art. 131 cu ref. la 95 alin.2 Cod procedură civilă și art.34 din OG 2/2001 instanța își verifică competenta și constată că este competentă general, material și teritorial; că în cauză calea de atac s-a exercitat în termenul prevăzut de art.468 Cod pr. civ.

Instanța, considerându-se lămurită, în raport de dispozițiile art.479 Cod pr. civ. în temeiul dispozițiilor art.244 alin. I raportat la dispozițiile art. 482 Cod pr. civ. constată terminată cercetarea judecătorească și față de lipsa părților rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei civile de față;

Prin sentința civila nr. 584 din 09.05.2023, pronunțata in dosarul nr. 345/275/2023, Judecătoria Panciu a admis plângerile contravenționale formulate împotriva proceselor verbale de contravenție SERIA CCS NR. 0464739/2.01.2023, SERIA CCS NR. 0464742/2.01.2023, SERIA CCS NR. 0464732/2.01.2023, SERIA CCS NR. 0464729/2.01.2023, SERIA CCS NR. 0464738/2.01.2023 și SERIA CCS NR. 0464730/2.01.2023. Totodată, a dispus anularea acestora, cu consecința exonerării petentului de sancțiunile aplicate și cu obligarea intimatei la plata către petent a sumei de 7.320 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (120 lei, cu titlu de taxa judiciara de timbru si respectiv 7.200 lei, cu titlu de onorariu avocat).

Prin cererea de apel, IPJ Vrancea a criticat sentința de fond sub aspectul temeiniciei, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și modificarea acesteia in sensul respingerii plângerii contravenționale.

In motivare, a învederat că întocmirea unui număr de 6 procese-verbale de contravenție în data de 02.02.2023, pentru fapte săvârșite anterior nu încalcă prevederile legale, având în vedere că agentul a respectat termenul de 6 luni, prevăzut în art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001. De asemenea, arată că agentul constatator nu a încălcat prevederile art. 20 din PG nr. 2/2001, având în vedere că agentul constatator doar a întocmit procesele-verbale în data de 02.01.2023, constatarea faptei fiind anterioară întocmirii proceselor-verbale, agentul constatator având termen de 6 luni pentru întocmirea procesului-verbal de la data săvârșirii faptei. Mai susține că instanța de fond a acordat intimatului o clemență exagerată, aplicând în cazul acestuia prevederile OG nr. 2/2001 referitoare la exonerarea de răspundere. Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, consideră că suma imputată apelantei este exagerată și nejustificată, sens în care solicită micșorarea cuantumului avocatului ales.

În drept, a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.

În probațiune, a depus la dosar un set de înscrisuri.

A solicitat judecata în lipsă.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

În apel nu au fost propuse probe, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 478 alin. 2 CPC, s-au avut în vedere probele încuviințate și administrate la prima instanță.

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 2 CPC, Tribunalul îl constată întemeiat pentru considerentele arătate în continuare:

In ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, instanța de fond a admis plângerile contravenționale conexate față de dispozițiile art. 20 din OG 2/2001, potrivit cărora „dacă o persoana săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal”, iar, în speța, la data de 2.01.2023, agentul constatator a încheiat un număr de 6 procese verbale de constatare a contravenției diferite, cu încălcarea disp. art. 20 din OG 2/2001.

In acord cu apelantul, Tribunalul reține că instanța de fond a aplicat eronat dispozițiile art. 20 din OG nr. 2/2001, întrucât deși același agent constatator, respectiv B.B.B. nu a încheiat un sigur proces-verbal de contravenție, ci mai multe procese-verbale de contravenție, articolul sus menționat nu este incident, întrucât nu ne aflăm în prezența unor contravenții constatate în același timp, ci de contravenții constatate la date diferite. Astfel, doar întocmirea acestora de către agentul constatator este efectuată la data de 02.01.2023, în timp ce constatarea lor este efectuată în perioada iulie-august 2022.

Cu privire faptele contravenționale săvârșite în perioada iulie-august 2022 apelantul susține că, în mod legal, s-au întocmit șase procese-verbale de contravenție, în timp ce intimatul susține că trebuia reținută o singură faptă contravențională în formă continuată.

Tribunalul reține că dispozițiile OG nr.2/2001 nu reglementează în mod expres ipoteza contravenției continuate, prevederile art. 13 referindu-se exclusiv la contravenția continuă. Cu toate acestea, Tribunalul admite că raportat la dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001 și art. 35 C. pen., legiuitorul nici nu a exclus în mod expres existența în materie contravențională a unității contravenției continuate.

In aceste condiții, instanța trebuie să verifice dacă în speță, faptele materiale săvârșite de către pot fi încadrate sub aspectul săvârșirii unei singure contravenții continuate ori suntem în prezența unui concurs de contravenții, astfel cum a reținut agentul constatator.

In acest sens, instanța că potrivit practicii și doctrinei cristalizate în materie penală adaptate materiei contravenționale, infracțiunea continuată este caracterizată printr-o unitate de acțiuni sau inacțiuni săvârșite la un anumit interval de timp, acțiunile/inacțiunile să prezinte fiecare în parte conținutul aceleași contravenții, identitate de subiect activ și identitate de rezoluție contravențională. Cu alte cuvinte, distincția dintre contravenția continuată și concurs este dată de unitatea de rezoluție care fiind un proces intern, psihic al făptuitorului se obiectivează în elemente exterioare, respectiv din modul în care au fost săvârșite acțiunile/inacțiunile, intervalul de timp etc. Astfel, excluderea formei continuate trebuie să poată fi justificată în mod rațional și obiectiv. Edificatoare sunt astfel considerentele Curții Constituționale care prin decizia nr. 368/2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal a statuat că „28. (…) potrivit practicii judiciare cristalizate sub imperiul Codului penal din 1969, pentru a stabili dacă toate acțiunile sau inacțiunile au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții infracționale sau dacă își au sursa în rezoluții distincte este indispensabilă examinarea tuturor împrejurărilor de fapt și a condițiilor în care au fost săvârșite, putând fi avută în vedere, printre alte elemente, și identitatea persoanei vătămate. De asemenea, alte criterii de stabilire a existenței infracțiunii continuate ar putea fi: săvârșirea la intervale de timp relativ scurte a acțiunilor componente; comiterea acțiunilor asupra unor bunuri de același fel; folosirea acelorași metode, procedee, mijloace; comiterea acțiunilor în aceleași împrejurări sau condiții, precum și unitatea de scop. Fiind chemată să se pronunțe asupra unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că „diferența de obiect sau de subiect pasiv al infracțiunii nu poate determina pulverizarea unei acțiuni unice sau repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiași rezoluții, în tot atâtea infracțiuni autonome concurente câte bunuri sau persoane au făcut obiectul acelei acțiuni” [Decizia nr. XLIX (49) din 4 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 15 noiembrie 2007].”

Aplicând aceste principii la speță, Tribunalul constată că sunt întrunite în speță condițiile reținerii săvârșirii faptei în formă continuată cât timp sunt identice cele 6 acțiuni săvârșite de către intimat (constând în transport auto de materiale lemnoase având oprit receptorul GPS al dispozitivului mobil pe toată durata transportului până la destinație,

normele silvice în vigoare asimilându-l ca transportator profesionist care este obligat prin lege să se înregistreze în aplicația Sumal 2.0 traseul parcurs, materialul lemnos fiind considerat fără proveniență) și se circumscriu contravenției prevăzute de art. 19 alin. 2 indice 3 lit. b din Legea nr. 171/2010, fiind săvârșite la intervale relativ scurte de timp, transporturile fiind efectuate în perioada iulie-august 2022, iar din împrejurările de săvârșire rezultă și identitatea rezoluției contravenționale.

În lipsa unei justificări obiective și rezonabile pentru reținerea existenței unui concurs de contravenții, respectiv a dovedirii de către apelant a faptului că la baza fiecărei acțiuni a existat o rezoluție distinctă, diferită de cea care rezultă din împrejurările de mai sus, Tribunalul nu poate reține argumentația apelantului de constatare a șase contravenții, tratamentul sancționator mai blând al contravenției continuate față de concurs fiind o consecință a reglementării legale și nu poate constitui un considerent pentru înlăturarea acestui regim sancționator. Astfel, în cazul contravențiilor continuate, fiecare faptă materială trebuie să îndeplinească elementele de tipicitate ale normei de incriminare, consumându-se la momentul producerii rezultatului însă în integralitatea sa, unitatea contravențională continuată cunoaște și un moment al epuizării când încetează conduita ilicită ori se constată săvârșirea ei.

Pentru aceste motive, Tribunalul reține că în mod nelegal agentul constatator a reținut în sarcina intimatului săvârșirea a 6 contravenții distincte, cu nesocotirea faptului că aceste acțiuni reprezentau fapte materiale din cuprinsul uneia și aceleiași contravenții prevăzute de art. 19 alin.2 indice 3 lit. b din Legea nr. 171/2010, caz în care s-ar fi impus întocmirea unui singur proces-verbal de contravenție și aplicarea unei singure sancțiuni principale.

In ceea ce privește sancțiunea aplicabilă proceselor-verbale de contravenție, contrar susținerilor apelantului, în mod evident aceasta este nulitatea absolută a proceselor-verbale de contravenție întocmite cu nesocotirea acestei încadrări juridice care însă se va extinde asupra tuturor actelor de sancționare. Astfel, în speță, trebuia întocmit un singur proces-verbal de contravenție, ca urmare a constatării unei contravenții continuate, în care încălcarea obligației legale durează în timp, astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 alin. 2 teza a doua din OG nr. 2/2001. Vătămarea este evidentă întrucât regimul sancționator este diferit în cadrul contravențiilor continue, potrivit art. IO alin. 2 din același act normativ. Pe cale de consecința, instanța constată că agentul constatator nu a încadrat corect în drept faptele concrete reținute în sarcina intimatului, procesele-verbale de contravenție fiind viciate, iar instanța nu poate proceda la încadrarea în drept a faptelor contravenționale.

In concluzie, Tribunalul va menține însă soluția instanței de fond, dar cu altă motivare, având în vedere că, în speță, suntem în prezența unei contravenții continuate, întrucât activitatea contravențională s-a prelungit în timp după momentul consumării, respectiv până la epuizarea contravenției. Pe de altă parte, contravențiile continue permit anumite discontinuități determinate de specificul acțiunii contravenției. Or, în cauză, în perioada iulie-august 2022, intimatul a desfășurat acțiunea de transport auto materiale lemnoase având oprit receptorul GPS al dispozitivului mobil pe toată durata transportului până la destinație, în baza aceleiași rezoluții infracționale, iar agentul constatator, deși a întocmit toate procesele-verbale de contravenție criticate în aceeași dată, respectiv 02.01.2023, și, prin urmare, putea cu ușurință observa că ne aflăm în prezenta unei contravenții continuate, acesta a eludat prevederile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, întocmind un număr de șase procese-verbale de contravenție.

In ceea ce privește al doilea motiv de apel privind cheltuielile de judecată, instanța reține incidența dispozițiilor art.451 alin. 1 și 2 C.p.c., Cuantumul cheltuielilor de judecată, în conformitate cu care „(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului. (2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”

Potrivit acestor dispoziții, cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial pot fi reduse motivat atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea și complexitatea cauzei precum și activitatea desfășurată de avocat, ținând cont de circumstanțele cauzei.

Aplicând aceste principii la speță, raportat la împrejurările concrete ale speței, constând în aceea că la data de 02.01.2023 intimatului i s-au comunicat 6 procese-verbale de contravenție prin care s-a reținut săvârșirea a 6 fapte contravenționale cu conținut similar, iar în urma acestei împrejurări a formulat 6 plângeri contravenționale cu un conținut identic, Tribunalul apreciază că se impune reconsiderarea raportului de proporționalitate dintre activitatea efectiv desfășurată de avocat și suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Astfel, dintre activitățile desfășurate de avocat, în mod evident activitatea de cercetare și redactare cerere introductivă, concluzii scrise etc. aferentă fiecărei plângeri contravenționale are caracter repetitiv, ceea ce impune și reducerea cheltuielilor de judecată solicitate cu titlul de onorariu. Instanța recunoaște că este dreptul potestativ al reclamantului de a formula pretenții chiar aflate în strânsă legătură, cum este cazul în speță, pe calea unei singure cereri de chemare în judecată ori a unor cereri distincte, drept care nu poate fi cenzurat de instanță și nu este susceptibil de abuz. Cu toate acestea, dispoziția de obligare a părții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată nu poate să ignore activitatea efectiv desfășurată de avocatul care a reprezentat interesele părții care a câștigat procesul.

Or, în aceste condiții, Tribunalul apreciază că valoarea onorariului avocațial solicitat în primă instanță apare ca fiind disproporționat prin raportare la activitatea propriu-zisă a avocatului (redactare cerere cu caracter repetitiv și reprezentare a reclamantului), și se impune admiterea apelului formulat de către apelantul IPJ Vrancea, schimbarea în parte a sentinței și reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial la care va fi obligată această parte la suma de 3.000 de lei, fără ca dispoziția instanței să aibă ca efect modificarea raporturilor dintre avocat și partea reprezentată.Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța va admite în parte apelul și va schimba in parte sentința de fond, iar, în rejudecare, va dispune reducerea onorariului avocațial de la 7200 lei la 3.000 de lei, cu menținerea celorlalte dispoziții ale instanței de fond